Melanotan II: mecanism și cercetări

Exclusiv pentru uz în cercetare (RUO). Acest articol are scop educațional și nu constituie sfat medical, nici nu încurajează utilizarea la om. Swisskom nu formulează afirmații terapeutice.

Melanotan II se numără printre cele mai recunoscute peptide din cercetarea sistemului melanocortinic. Este studiat pentru interacțiunea sa cu receptori implicați în pigmentare și alte procese biologice. Acest articol explică ce este compusul, cum este studiat mecanismul său și ce este important pentru munca de cercetare.

Ce este Melanotan II

Melanotan II este un analog sintetic al hormonului α-melanocitostimulant (α-MSH). În context științific este studiat pentru capacitatea sa de a interacționa cu receptorii melanocortinici — o familie de receptori implicați într-o serie de procese fiziologice.

Mecanism de acțiune

Melanotan II este studiat pentru activarea receptorilor melanocortinici, în special MC1R și MC4R. MC1R este legat de procesele de pigmentare, în timp ce MC4R participă la alte căi de reglare. Aceste interacțiuni sunt studiate în modele celulare și animale.

Context de cercetare

Ca toți compușii din sortiment, Melanotan II este oferit exclusiv în scopuri de cercetare. Literatura științifică descrie observații în modele experimentale; compusul nu este aprobat pentru utilizare la om și nu este oferit în scop terapeutic.

Formatul StabPen™ și puritatea

Melanotan II este oferit în formatul preîncărcat și stabilizat StabPen™ cu unități calibrate pentru aplicații precise, reproductibile. Fiecare lot are o puritate ≥99% (HPLC, confirmată prin spectrometrie de masă) și este însoțit de un Certificat de Analiză (CoA).

Concluzie

Melanotan II este un compus cheie în cercetarea sistemului melanocortinic. Consultați produsul Melanotan II StabPen™ sau familiarizați-vă cu elementele de bază în „Ce sunt peptidele?”.

Referințe

Referințele sunt oferite exclusiv pentru context de cercetare.

  1. Hadley ME, Dorr RT. (2006). Melanocortin peptide therapeutics: historical milestones. Peptides.
  2. Wessells H, et al. (2000). Melanocortin receptor agonists and the melanocortin system. J Urol.
Înapoi la blog